»  Vestigii arheologice

Cercetările în ceea ce priveşte trecutul comunei sunt puţine. Atât  păşunile, cât şi pădurile şi muntele constituiau condiţiile principale de vieţuire pentru locuitori din vremuri îndepărtate, găsindu-se elemente de bază ale perpetuării speciei umane.

            Deşi nu s-au făcut cercetări sistematice, în Livada s-au descoperit  urmele unor construcţii din epoca romană (ziduri de piatră, ţigle şi cărămizi), semn că vatra satului se încadra în civilizaţia lumii romane, ca şi celelate vetre din jur care gravitau în jurul cetăţii Potaissa.

            Satul Petreştii de Jos a fost locuit din cele mai vechi timpuri, dovezi fiind fragmentele ceramice  preistorice atipice descoperite lângă Izvorul lui Alexandru Macedon. De asemenea, o aşezare din epoca bronzului este identificată la Crucea Cheii, pe malul drept al văii Hăşdate.

            Zona Petreştiului avea o însemnătate deosebită pentru romani pentru că din cheile
Turzii extrăgeau piatra pentru drumuri şi pentru construcţii. Una din cele mai interesante piese arheologice ce s-a păstrat în Muzeul de Istorie din Turda este lespedea funerară ornamentală a sclavului roman Scaunarius.

            În vatra satului Petreştii  de Mijloc , în Costişata, s-a descoperit un topor plat de cupru din perioada eneolitică. Urmele civilizaţiei roamne sunt atestate de unele descoperiri izolate: blocuri de piatră fasonate în zidul bisericii şi un fier de plug roman găsit în Valea Mare.

            În satul Petreştii de Sus s-au făcut mai multe descoperiri arheologice. În ograda unui locuitor a fost descoperit un disc de gresie de mărime neobişnuită (1,2 m diametru şi 20 cm grosime) a cărui utilitate nu a fost stabilită. Se presupune că a servit ca unealtă de cult din rotunda muntelui Petrid, în locul unde au fost invocate divinităţi prielnice vânătorii, vieţii şi norocului.

            Zidul natural de piatră care se opune escaladării muntelui poartă numele “Piatra Corbului”. Se presupune că numele provine din heraldica geto-dacică, corbul constituind în spiritualitatea geto-dacică un simbol al legăturii cu puterile divine, cu zeii.           

            Urmele prezenţei romane în acest sat sunt atestate de descoperirile făcute lângă drumul spre Borzeşti, în Cermei, La Cărămidă şi Pietrosu: substrucţii de clădiri de piatră din epoca romană, fragmente ceramice, etc.