»  Atestarea documentară

           Încă din secolul al XIII-lea se menţionează în documenete existenţa unui sat în apropierea Cheilor Turzii – Petreştii de Jos – cunoscut şi sub numele de Petridul de Jos ( în maghiară Peterd sau Magyar Peterd).

            Primul document care atestă această aşezare este un act de proprietate dat de Capitalul bisericii din Oradea, la 6 octombrie 1278, în care localitatea apare cu numele “terra Hasadat” (“pământul rupturii, al crăpăturii”, cu referire la Cheile Turzii).

            În Evul Mediu apar mai multe atestări ale satului Petreştii de Jos: în 1294 – terra Petrud Hassdata (pământul Petridului Rupturii), în 1310 – Peterdy, în 1332 – sacerdos de Peturd (preotul din Petrid), în 1366 – Pethard, în 1407 – poss. Peterd hungaricalis, apoi în 1480 – Magyar petherd.

            Cele trei Petriduri (de Jos, de Mijloc şi de Sus) apar pentru prima oară în 1407. Petridul de Mijloc şi cel de Sus figurează ca sate româneşti începând cu documentele din secolul al XV-lea.

            O vechime la fel de mare au şi celelalte sate aparţinătoare. Crăieşti este menţionat la 1310 ca Villa Scentkiraly. Alte denumiri ale acestui sat sunt: 1367 – Villa domini regis Zentkiraly (satul domnului rege, Sâncrai), 1430 – poss. Nostra valahis Zentkiraly (moşia noastră românească Sâncrai), 1516 – Olahzentkiraly (Sâncraiul Românesc), etc.

            Satul Livada (Schiopi) este menţionat tot în 1310 cu denumirea Egres, apoi la 1348 – Egrus, la 1358 – Egres, la 1440 – poss. Alsoegres (moşia Agrişu de Jos), 1484 – Olahegres et Magyar Egres (Agrişul Românesc şi Agrişul Unguresc), etc. În româneşte apare pentru prima dată la 1733 cu denumirea de Ştiopi. Din 1964 se numeşte Livada.

            Satul Deleni este atestat pentru prima dată tot în 1310 cu denumirea Indol. Această denumire slavo-română indică faptul că acest sat are originile în perioada migraţiei slavilor şi a convieţuirii lor cu românii  (secolul VI-VIII). În 1311 apare cu forma Indola, în 1364 – poss. Hindol (moşia Indol), în 1408 – Indaal, etc.

            Satul Plaiuri apare menţionat la 1381 cu denumirea Hagymas mezew (câmpul cu ceapă). Alte atestări ar fi: 1435 – poss. Hagymas (moşia Hăşmaş), 1456 – poss Haghmas, etc.